Deschiderea stagiunii 2013-2014 la Opera Nationala din Cluj
Biletele se găsesc la Agenția teatrală din Piața Ștefan cel Mare nr.14 (telefon 0264-592466), deschisă zilnic intre orele 11.00 si 17.00.
Distributia:
IL TABARRO (MANTAUA) Libretul de Giuseppe Adami, dupa piesa „La Hauppelande” de Didier Gold
IRINA SĂNDULESCU BĂLAN - Giorgetta IULIA MERCA - La Frugola MARIA POP (invitată de la Filarmonica de Stat Transilvania) CRISTIAN MOGOŞAN - Luigi VIOREL SĂPLĂCAN TONY BARDON - Tinca FLORIN POP FLORIN ESTEFAN - Michele FÜLÖP MARTIN PETRE BURCĂ - Talpa SIMFONFI SANDOR ANDREI ŞOFRON - Un vănzător de canzonette EVA BAIN, - Midinete OANA ŞETRIUC, AURELIA- LIDIA GIURGIU MARIA FILIP, IOANA-MARIA DAN, NAOMI-LIGIA DAN, LIANA SFÂRLEA, MARIA GHIRCOIAŞ FLORIN SAMPELEAN - Un flaşnetar / Moartea DANIELA MUREŞAN-CHIŞBORA - Doi îndrăgostiţi TUDOR DEMETER CELESTIN PANDREA - Hamalii ALEXANDRU POTOPEA GELU MOLDOVAN
SUOR ANGELICA (SORA ANGELICA) Libretul de Giovacchino Forzano
CARMEN GURBAN - Suor Angelica EGYED APOLLÓNIA - invitată de la Opera Maghiară Cluj - DANIELA TRICU - Suor Genovieffa CORINA PĂŞTEAN ANDRADA NAŞ - La Zia Principessa RAMONA BOLOJAN LILIANA NECIU - La Badessa IULIA MERCA - La Suora zelatrice ANCA ALUAŞ AMELIA ZEHAN - Suor Osmina LIGIA DAN - Suor Dolcina ANCA ALUAŞ - La Suora infermiera ELENA POTOPEA - Una Sorella cercatrice ALEXANDRA HORDOAN HENRIETTA ALMAŞI - Una Sorella cercatrice MARIA OLTEAN (invitată) - Una Conversa AURORA PEŞTEANU LIGIA FĂRCAŞ - La Maestra delle novizie LIZA KADELNIK MARIA FILIP - Le Novizie IOANA-MARIA DAN OANA ŞETRIUC HORAŢIU RUŞTI - Moartea
GIANNI SCHICCHI Libretul de Giovacchino Forzano
PAULA IANCIC (invitată) - Lauretta LUCIA BULUCZ ANDREI OPRIŞ - Gherardino DANIELA CHIŞBORA - Nella LIANA SFÂRLEA - La Ciesca LIZA KADELNIK - Zita MARIA POP TONY BARDON - Rinuccio FLORIN POP - Gherardo OLEG IONESE - Gianni Schicchi SÁNDOR ÁRPÁD BOGDAN NISTOR - Marco GEANI BRAD
CĂLIN NIŢULESCU - Ser Amantio di Nicolao ANDREI MITA - Betto di Signa PETRE BURCĂ - Simone SIMFONFI SANDOR CRISTIAN HODREA - Maestro Spinelloccio FLORIN SÂMPELEAN - Pinellino VARGA JÁNOS - Guccio ŞTEFAN ZELEI - Buoso Donati HORŢIU RUŞTI - Moartea
ORCHESTRA ŞI CORUL OPEREI NAŢIONALE ROMÂNE CLUJ-NAPOCA DAVID CRESCENZI - Dirijor - invitat - KORCSMÁROS GYORGY - Regia artistică - invitat - VALENTIN CODOIU - Scenografie CORNELIU FELECAN - Dirijor cor OVIDIU MOLDOVAN - Pregătirea muzicală LUCIAN DUŞA ADELA BIHARI KOLCSÁR PETER VLAD BACIU, RAFAEL BUTARU - Concert maeştri SILVIA PAPADOPOULOS - Asistent regia artistică CRISTINA ALBU - Regizor scenă culise LIANA OLTEAN, MONICA DENIŢIU - Sufleuri PRODUCŢIA: ATELIERELE OPEREI NAŢIONALE ROMÂNE CLUJ-NAPOCA INGINER ŞEF: FÜLÖP EMERIC _________________________________________________________________
SPECTACOLUL ESTE INTERPRETAT ÎN LIMBA ITALIANĂ CU TITRAJ ÎN LIMBA ROMÂNĂ
PREZENTARE
“In acelasi an 1917, Puccini propune formula de triptic gandit asemanator trilogiei cu prolog de Wagner, dar in sens invers. Adica, nu mai multe opere unite printr-un subiect si prezentate in mai multe seri consecutive, ci mai multe opere intr-un act, cu subiecte diferite, prezentate intr-o singura seara. Subiectele sunt desprinse din estetica verista pretandu-se la desfasurari scenice rapide, concentrate, cu maximum de tensiune dramatica, tripticul puccinian constituindu-se ca o noua modalitate de realizare a spectacolului de opera contemporana. In aceasta lucrare Puccini, pastrand principiile afirmate in lucrarile anterioare merge mai departe in directia atingerii celei mai inalte culmi ale expresivitatii melodismului de factura romantica, in cea mai stransa legatura cu textul dramatic verist. Prima dintre operele tripticului, „Il Tabarro” (Mantaua), pe un libret de Giuseppe Adami, dupa piesa „La Hauppelande” de Didier Gold, este o drama sumbra desprinsa din viata trista a muncitorilor si hamalilor de pe cheiurile Senei. Cu o deosebita forta reuseste Puccini sa surprinda complexitatea vietii efective a eroilor sai ─ oameni simpli, dar caractere puternice ─ printr-o muzica sobra, sugestiva si descriptiva. Actiunea concentrata si desfasurarile rapide au impus compozitorului adoptarea unui stil vocal declamatoriu lasand insa loc si unor pagini de un autentic melodism puccinian, de o mare simplitate, dar de o eficacitate maxima. Asa sunt de pilda, duetul Georgetta-Luigi, realizat intr-o expresie mai putin lirica si mai mult disperata si arietta lui Michele ─ adanca in deznadejdea lui dureroasa. Emotionanta prin veridicitatea situatiilor si sinceritatea expresiei, opera s-a inscris ca o realizare de seama a verismului italian. Cea de a doua opera a tripicului, „Suor Angelica” (Sora Angelica) pe un libret de Giovacchino Forzano, dupa o povestire florentina de la sfarsitul secolului al XVII-lea, readuce ideea mortii tragice, de data aceasta nu ca efect al razbunarii, ci ca efect al sacrificiului suprem. O drama lirica sentimentala ce continua pe un plan dramatismul operei anterioare, dar care nu a reusit sa se ridice la un nivel corespunzator, succesul ei fiind destul de modest. Al treilea „act” al tripticului, „Gianni Schicchi”, opera comica pe un libret de acelasi Giovachino Forzano, inspirat de „Cantecul al XXX-lea” din „Infernul” de Dante Alighieri, s-a inscris ca una dintre cele mai inspirate opere comice italiene. Actiunea operei se desfasoara la Florenta, in anul 1299 si surprinde figura mucalitului Gianni Schicchi, intr-una dintre nastrusnicele sale ispravi pentru care a fost aruncat in infern. De un comic molipsitor, in „Gianni Schicchi”, Puccini reinvie opera bufa italiana atat de stralucit reprezentata de Pergolesi, Cimarosa, Rossini si Verdi. Din ea razbate umorul, ironia fina moralizatoare, senzatia placuta de destindere, calitati caracteristice noii opere in care nu imprejurarile sunt descrise si satirizate ci tipurile de caractere, psihologiile personajelor, lacomia si prostia unora ─ in contrast cu iscusinta si inteligenta altora. Opera este dominata de figura lui Gianni Schicchi care, in rolul lui Buoso Donati, capata dimensiunile celor mai de seama personaje comice ale operei italiene. El domina lupta pentru avere data intre rudele lui Buoso, conducand firul actiunii abil si inteligent, astfel incat situatia sa-i fie favorabila, in intentia de a-i ajuta pe cei doi tineri, Rinuccio si Lauretta. Nu este o caricatura muzicala, nu este ironizat ci din contra, el se impune prin simplitate si inteligenta. In jurul sau roiesc celelalte personaje, fiecare manate de interese personale, personaje pe care Puccini le caracterizeaza cu finete si maiestrie. Fara a-si pierde din particularitatile stilistice, Puccini creaza in „Gianni Schicchi” o muzica proaspata, alerta, dinamica, plina de verva si optimism, cu trasaturi contemporane, intr-o tratare vocal-simfonica riguroasa, din care razbate lirismul chiar si din paginile in care burlescul este dominant (de pilda arietta Laurettei, intr-o alcatuire simpla, cu intonatii deduse din cantecul popular, conturandu-i chipul pur si candid, sau duetul Rinuccio-Lauretta din final, un adevarat duet al fericirii). Remarcabile sunt si numerele de ansamblu, grupuri vocale, realizate intr-o stralucita scriitura polifonica si armonica, cu interventii scurte si maiestrit utilizate, exact acolo unde dramaturgia o impune, conferind spectacolului vigoare, vivacitate si accesibilitate.”
Maria Cristina Vlasin (fragment din lucrarea “CREATIA LUI GIACOMO PUCCINI, CULME A GENULUI DE OPERA”)